Sonetul rândunicii

O rândunicã micã şi originalã

Îşi face cuibul dintr-al ei scuipat,

Amestecat cu lut şi aşezat,

La streaşinã, mai la ferealã.

Dar mai existã alte rândunici

Care-au pierdut scuipatul de demult,

În timp ce umezeau ocult,

Podoabe de bãrbaţi voinici.

Acum având şi alte pãsãrele,

Ciugulesc multe lovele.

S-a gândit cã e mai bine,

Aţâţând pe pofticioşi,

S- adune scuipat, în fine,

Pe nişte bãnuţi frumoşi.

Iulie 2014