Cosmopexie

Curva-i o gaurã neagrã,

Care absoarbe suflete şi bani,

A spiritelor subnutrite, de mulţi ani,

E-aceeaşi veşnicã pelagrã.

Lumina spiritului pur,

Trecând alãturea-i, o încurbeazã,

Are pulsari frenetici de jur împrejur,

Din vlaga lor se întremeazã.

Curva-i dementa cale spre

Acele-abisuri nãscute-n noapte.

Din plãmada nebuniei, gheare aspre

Sfâşie ultimele şoapte.

Întunericul cuprinde

Arena stelelor ce au luminat

Oniric, fecund, feeric şi se-ntinde

Implacabil, tern, exacerbat.

Universuri paralele

Iar vor intoarce timpul înapoi,

Quasari sãlbatici din galaxii rebele

Pulseazã roşu pânã la doi.

August, 2014

Calvarul izbãvirii

Spre fructul oprit pornit-am cãutarea,

Prin jungla prostituţiei am explorat.

Spre trupuri tinere, fecunde mi-am gãsit chemarea,

De carne prospãtã şi fragedã am profitat.

Frustrãrile, scârbavnicele dorinţe

Le-am ostoit şi-apoi le-am exultat,

Plãtind foarte puţin pentru fiinţe,

Ce s-au nãscut cu destin blestemat.

Când carnea raţiunea stãpâneşte,

Spiritul se zbate slab, neputincios,

Iar duhul morţii, stãpân se proslãveşte

Peste un trup de animal veros.

Mã zbat brutal în pânza de pãianjen

În care am cãzut plin de dorinţã.

Dar ştiu cã spiritual meu sanogen

Mã va salva de-acestã umilinţã.

Bacãu, august 2014

Alt drum

Calea ta e bãtãtoritã de-atâtea femei

Ce-au suferit, sperat şi plâns atâţia ani,

Iar tu nu ai nici cel mai mic temei

Ca sã renunţi sã-ţi vinzi trupul pe bani.

Frumuseţea ta de femeie tânãrã

Valoreazã mai mult decât preţul cerut,

Vei afla ce-nseamnã un suflet ce suferã

Când viitorul mort va fi nãscut.

Uitã de tot şi de toate,

Renaşte-te mâine în zori,

Eşti tânãrâ şi-ncã se poate

Sã te naşti înainte sã mori.

Plâng egoist când scriu toate-aceste,

Râd optimist când stiu cã vei citi.

Mã-treb nesigur dacã-n versuri este

Acel imbold fatidic care te va trezi.

17.08.2014

Îndemn

Învãţãtorul stând în faţa urii,

Scria pe nisip cu degetul sãu sfânt,

“Du-te şi nu mai pãcãtui”, singurei

Femei care s-a pocãit pe-acest pãmânt.

De-atunci un cuplu de milenii fuse

Şi milioane de femei trãirã.

Îndemnul Lui neascultat se duse,

De toate cele care-l auzirã.

Ieshua, fiul lui Ioseph, omorât, dar viu,

De ce urmaşele tale botezate

Îşi aruncã sufletu-n pustiu?

Doar prin lumina ta vor fi salvate.

15.08.2014

Zbatere

Pãşesc pe urmele tale,

Stau in umbra ta,

Incerc sã gãsesc o cale

Spre ce va urma.

Mã-ntreb continuu ce-ar fi

Dacã te-ai intoarce sã mã priveşti,

Ce bine-ar fi dacã mai iubi

La fel de frumos, pe cât de frumoasã esti.

Strãmoşii tãi ţi-au dat aceastã putere

De-a subjuga pe toţi iubitorii de frumos

Dar tu nu ştii, trufaşã şi mândrã, decât durere

Sã semeni, celor ce te privesc de jos.

Ce crudã e viaţa, ce sadicã-i soarta,

Cei ce pot iubi sincer şi dezinteresat,

Nu au decât parte de poarta

Spre iadul durerii, destin sfãrâmat.

Oricâte religii, oricâte erezii,

Incearcã sã caute-un suflet pierdut,

Doar crunta trezire a deznãdejdii

E partea sfârsitului de la-nceput.

13.08.2014

Sonetul rândunicii

O rândunicã micã şi originalã

Îşi face cuibul dintr-al ei scuipat,

Amestecat cu lut şi aşezat,

La streaşinã, mai la ferealã.

Dar mai existã alte rândunici

Care-au pierdut scuipatul de demult,

În timp ce umezeau ocult,

Podoabe de bãrbaţi voinici.

Acum având şi alte pãsãrele,

Ciugulesc multe lovele.

S-a gândit cã e mai bine,

Aţâţând pe pofticioşi,

S- adune scuipat, în fine,

Pe nişte bãnuţi frumoşi.

Iulie 2014

Parfum cârlionţat

Femeia -naltã cu pãr ondulat

Mi-a intrat în suflet într-o primãvarã.

La ceas tihnit, cu mult fum de ţigarã,

O vãd plutind pe cerul platinat.

Degeaba stau lihnit şi-nnegurat

Visând la cea mai reuşitã searã.

A fost demult, dar încã mã-nfioarã

Un vag parfum de pãr cârlionţat.

Un chip apare şi se-ascunde

Mã tot intreb : Când va veni şi unde

Îl  voi revedea şi cum ?

Se-tinde-n inimã şi-n minte

Încã simţind acel parfum

Al readucerii aminte.

Rondelul  escortelor bãtrâne.

Ce bine-a fost la început

Erau tinere, frumoase

N-aveau maşini, n-aveau nici case,

Te fermecau cu un sãrut.

Dar iatã, timpul a trecut,

Acum au reumatism în oase.

Prin sita vieţii s-au cernut

Şi au rãmas fãrã prinoase.

Au boiul trist şi glasul mut

Şi faţa plinã de grimase.

O viaţa-n care-au petrecut

Fãrã de grijã şi foloase.

Ce bine-a fost la început.

Bacau iulie 2014

Sonetul unei escorte

Chipul tãu e ca o paginã de hârtie,

Albã cu inserţii de mãtase,

Pe care amintirile sã-ţi lase

Ce alţii n-au ştiut sã scrie.

Trupul tãu e ca o amforã

Cu moştenirea vechilor popoare,

Care-au venit in port de peste mare

Şi-au prins femeile la hora.

Sufletul tãu e o pasare albastrã,

Ce cautã frenetic o fereastrã,

Dar stã inchis, timid in colivie.

Gãsi-va oare pãsãrarul

Momentul favorabil ţie

Ca sã incheie cãrindarul ?

Bacãu iulie 2014

Sonetul curvarului

Cauţi pasiune adevãratã,

Zbori ca un bondar din floare-n floare;

Zbori de unul singur şi te doare,

Doar dezamagirea ţi se-aratã.

Trupuri tinere mustind de viaţã

Ţi se-oferã pentru pentru incercare.

Suflete distruse, pline de-ntristare

Sunt vândute zilnic ca la piaţã.

Le adulmeci lacom plin de pulsiuni

Şi-ţi descarci mecanic multe presiuni.

Corpul tãu terestru sufletu-ţi dominã.

Mulţumirea creierul ţi-nundã;

Te fereşti de spirit şi luminã,

Experienţa-ţi vastã e imundã.

Bacãu, iulie 2014

Sonetul chiştocului de ţigarã

Stã stins, aruncat pe podea

Restul ţigãrii cu urme de ruj

Şi-mi aminteşte cum stãteam eu sluj

În faţa poftelor ce le-avea ea.

Sugea din el cu patimã, nesaţ

În timp ce galeş se uita la mine,

Simţeam cum fierbe sângele in vine,

Acum mai am in gurã doar amarul zaţ.

Precum bucata micã de filtru cu hârtie

Stã aruncatã pe podea-n bucãtarie,

Cu urma buzelor ce mai devreme-au supt,

Aşa şi eu-s întins pe ţolul disperãrii,

Cu trupul istovit, purtând un suflet rupt,

Mâncat pe dinãuntru de viermele frustrãrii.

Bacãu, iulie 2014