Sonetul chiştocului de ţigarã
Stã stins, aruncat pe podea
Restul ţigãrii cu urme de ruj
Şi-mi aminteşte cum stãteam eu sluj
În faţa poftelor ce le-avea ea.
Sugea din el cu patimã, nesaţ
În timp ce galeş se uita la mine,
Simţeam cum fierbe sângele in vine,
Acum mai am in gurã doar amarul zaţ.
Precum bucata micã de filtru cu hârtie
Stã aruncatã pe podea-n bucãtarie,
Cu urma buzelor ce mai devreme-au supt,
Aşa şi eu-s întins pe ţolul disperãrii,
Cu trupul istovit, purtând un suflet rupt,
Mâncat pe dinãuntru de viermele frustrãrii.
Bacãu, iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu